Poate pentru că în 1990, imediat după Revoluție, sexul era, încă, un subiect tabu. Părinții ne abordau în direcția asta cu destulă stângăcie, vădit stânjeniți de subiect, iar noi ascultam fâstâciți la rândul nostru, răspunzând laconic:

- Ce?... A, da!... Normal!... A, eu nuuuu!

Roșeam până în vârful urechilor și înghițeam rușinați. Poate nu toți au avut experiențe la maniera aceasta, dar din discuțiile avute cu colegii de generație, îmi dau seama că majoritatea erau în oala asta.

Eram în clasa a VIII-a, trimestrul al treilea, fix în 1990, adică după Revoluție. Încă mai foloseam apelativele ”tovarășa” și ”tovarășu’” pentru profesori, iar când colega Grațiela Chiriță i-a zis dirigăi ”doamna dirigintă”, am izbucnit cu toții în râs. Era o expresie mult prea fițoasă la vremea aia.

- Nu râdeți, copii, a zis diriga (doamna Trică), de acum înainte așa va trebui să ne spuneți tuturor!

O priveam pe tova..., pe doamna dirigintă siderați. Cum adică? N-o să mai fie ”tovarășa”? Sună ca naiba ”doamna”.

- Și, apropo, maine de la ora 15:00 nu facem dirigenție, vom face o oră de educație sexuală. O să fie o oră comună cu cei de la a VIII-a A. Fetele separat, la noi în clasă, băieții în clasă la A. Vor veni niște doamne asistente de la dispensarul școlar și vor susține ora. E foarte important! Să nu lipsească nimeni, că-i scad nota la purtare!

Nu știu cum s-au simțit atunci colegii mei, dar mie mi s-a făcut un gol în stomac anticipând tensiunea care va fi la ora aia. M-am uitat prin clasă. Fetele erau impasibile, însă băieții începuseră să mustăcească. Georgel clătina din cap dintr-o parte în alta (ca indienii) și râdea ca prostu’, cu gura până la urechi. M-a bufnit râsul văzându-l așa.

- Da, sigur, Dumitrescu, râzi, a zis tova.., doamna dirigintă. Să te prind eu că râzi maine la oră, că nu știu ce nu-ți fac.

Luasem poziția ghiocelului (mă pricepeam tare bine la așa ceva...).

Vine ziua și ora. Fetele se separă de băieți – ele cuminți și liniștite, noi agitați și gălăgioși, anticipând tensiunile la care vom fi supuși. Eram emoționați, ca înainte de un examen. Apucasem să îl întreb pe vecinul meu de bloc, Dan Pucrărea, care era cu un an mai mare decât mine, cum va fi la ora aia?

- Ei, o să vă zică de pubertate, de ”testicole”, alea...

- Îhâ, am răspuns eu cu gura deschisă, după care mi-am tras mucii.

Nu am îndrăznit să dezvolt subiectul.

Se apropia ora. Eram atât e rușinat de discuțiile care se prefigurau, de aproape că tremuram ca un ieprure. A, mi-am adus aminte. La o oră de biologie (făceam cu diriga), la înmulțirea iepurilor, atât de rușine mi-a fost să pronunț ”spermatozoid”, încât am inventat pe loc un termen: SERMOZION.

- Spermatozoid, Dumitrescu! m-a corectat diriga.

- Așea... am ingăimat eu.

Bun! Începe ora de educație sexuală. Eu stăteam în bancă cu Alin Din, grasul clasei (pe vremea aia eu nu eram așa gras) și înainte ca doamna asistentă să-înceapă pledoaria, ne-am uitat unul la celălalt rânjind ca doi nevlegi.

- Bună ziua, a început doamna asistentă cu o voce nazală. Este foaaarte important ce o să discutăm astăzi.

Și dă-i înainte cu expicații: că pubertate, că mirosuri firești, că igienă, că pilozitate axilară, că pilozitate pubiană...

Ei, aici, un coleg din sală – C. Bolovan – care stătea în banca paralelă cu a mea, a pufnit într-un râs înfundat, iar unda de șoc s-a propagat în clasă instantaneu, însă moderat, în sensul că noi ceilalți am reușit, totuși, să ne abținem. A zvâcnit de câteva ori cu capul în piept, după care și-a îndreptat capul, a inspirat puternic și serios, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Doamna Teodorescu, diriga de la A, bobina printre bănci și l-a văzut. Jbuf, una după ceafă. Ăsta, victimă:

- Mă face să râd, tovarășa, zice el tânguindu-se și arătând către colegul de bancă.

- Dacă mai aud o gălăgie, vă scad nota la purtare, a șuierat doamna Teodorescu printre dinți și și-a văzut mai departe de plimbarea domoală printre bănci.

Doamna asistentă nu s-a sinchisit de acest episod. Și-a văzut mai departe de pledoarie: că schimbări hormonale, că una, că alta, că... PENIS. Moa!!! Aici ne-am roșit cu toții. Ba chiar se schimbase chimia încăperii. Fiecare dintre noi era un cazan sub presiune. Aveam lacrimi în colțurile ochilor și asudasem cu toții... Asistenta se uita mirată la noi.

- Ați înțeles până aici?

Tăcere și înghițituri în sec... În momentul acela, doamna asistentă a avut proasta inspirație să-l întrebe pe unul dintre colegi:

- Tu ai înțeles?

Ăla răspunde încurcat:

- Mmm...nu!

- Ce n-ai înțeles?

- Ce e ăla PENIX...

Deja unii dintre noi scăpam presiune cârâind pe nas. Se auzea în clasă o ușoară rumoare...

- Puța ta! a strigat doamna asistentă cu o voce pițigăiată și, cum spuneam, nazală.

Nu știu dacă vreodată în istoria omenirii s-a auzit un asemenea HĂHĂIT general! A fost ca o explozie nucleară, cât zece Hiroshime simultan. O hoardă de vikingi beți ar fi părut niște bieți șoricei subdezvoltați pe lângă noi.. Atât am așteptat – scânteia!

- Cucu, băăăă! a urlat un anonim, după care hăhăiala s-a amplificat.

Oricât s-a agitat doamna Teodorescu, nu a fost chip să ne liniștească. Nu știu cum s-a terminat ora aia, prea multe doamna asistentă nu ne-a mai putut spune, știu însă că a părăsit sala destul de indignată de reacțiile noastre. Hăhăielile și glumele proaste au continuat și în recreație și, pentru că am trăit împreună episoadele respective între noi băieții se simțea, cumva, o solidaritate golănească. Oricum, multe zile după aceea am continuat cu aluziile sexuale, fiind tare încântați de noi înșine. Făcusem un pas spre maturizare, chipurile.

Ce m-a frapat – la finele orei respective de educație sexuală - fetele au ieșit din clasă cu o mină extrem de serioasă și fără niciun fel de ironie sau cu vreo aluzie de prost gust. Într-un fel, atunci am priceput că ele sunt mult mai serioase și mai responsabile decât noi. În schimb, noi băieții: PENIXU’ și BENDIXU’ (dacă știți cum zic). Pam-pam!

(Vă rog să tratați această postare ca pe un pamflet! Comentariile răutăcioase și indecente vor fi șterse, iar utilizatorii respectivi vor fi blocați)