Miroase a rahat, sau despre cât de repede circulă zvonurile în Curtea de Argeș...

Tanti Tomița și Esop (simpaticul soț, militar în rezervă) erau deja nervoși. Unul pe celălalt. Plecați în piața mare la cumpărături, fiecare comenta la cumpărăturile făcute de celălalt.
-De ce-ai luat, dom’le aia, nu vezi că e scumpă?
Sau:
-Marine, nu trebuia să iei morcovi de la ăla...
-Avea ceapă mai frumoasă la noi la aprozar...
-Pătrunjelul ăla să-l mânânci tu!
-Mai taci, dom’le, din gură că m-ai căpiat!
-Urli în gura mare, de se uită lumea la noi…
Așa s-a derulat o parte din sesiunea de cumpărături a celor doi (personaje despre care am mai povestit) din ziua aceea. Cum spuneam, erau nervoși, fiecare pe celălalt, dar cam obosiseră și acum erau deja în faza de mormăituri și încruntături.
Întâmplarea a făcut ca în acea zi să fie redeschisă hala de carne din piață, hală care tocmai fusese renovată. Toate standurile gemeau de marfă proaspătă și îmbietoare și nici prețurile nu erau prea mari, fapt care a făcut ca destulă lume să se adune la coadă – ba la mezeluri, ba la carne proaspătă, etc.
-Hai, Marine să-i luăm lu’ Nebunu o buca’ de șuncă să i-o trimitem în Anglia.
Parte din cumpărăturile făcute de tanti Tomița și Esop mergeau la Nebunu’, nepotul lor, plecat în Anglia la muncă. Gongică, fiul lor, venise în țară și urma să se întoarcă în Anglia și să ia și pachetul cu pricina.
-Hai că stau eu la coada asta, zice Esop cu supărare în glas. Așteaptă-mă aici.
-Vezi ce cumperi, mă!
-Hai, dom’le, lasă-mă că știu eu…
-Știi un rahat! Tanti Tomița a făcut un gest de lehamite.
Esop s-a așezat cuminte la coadă, disciplinat ca un militar ce era, iar când i-a venit rândul, a luat cea mai mândră bucată de șuncă din galantar. Vânzătoarea i-a împachetat-o frumos, iar Esop a luat-o țanțoș și i-a înmânat-o lui tanti Tomița.
-Bag-o, dom’le, în sacoșă!
Tanti Tomița a luat-o circumspectă și, urmărindu-l cu privirea pe Esop a început să miroase pachetul. Instantaneu s-a strâmbat când a simțit mirosul.
-Marine, șunca asta miroase a usturoi! O să-I deranjeze pe băieții ăia cu care stă Nebunu’ în cameră...
Esop tremura de nervi. Respirația i s-a accelerat, ochii i-au ieșit din orbite, gura i s-a încleștat.
-Miroase a usturoi? a șuierat Esop printre dinți. MIROASE A USTUROOI??
-Da, mă...
-MIROASE A RAHAT! a explodat bietul om exasperat de eternele nemulțumiri ale soției sale. MIROASE A RAHAAAAAT! urla Esop în gura mare. MIROASE ȘUNCA A RAHAAAAT!!! Esop a smuls șunca de la tanti Tomița și a început să o agite nervos deasupra capului.
Oamenii de la coadă au început să se uite stânjeniți unii la alții. Cei care cumpăraseră câte ceva și care încă erau în hală au inceput să-și miroase cumpărăturile din sacoșe. O doamnă ajunsă în față la standul de unde a cumpărat Esop șunca i-a zis vânzătoarei:
-Lăsați, nu-mi mai dați șuncă, dați-mi un salam de vară.
-MIROASE ȘUNCA A RAHAT! a mai zis o dată Esop strâmbându-se spre Tanti Tomița.
În sfârșit, cei doi au plecat cum-necum spre casă. În spate la Sf. Gheorghe, eu am dat nas în nas cu ei. Tanti Tomița mergea țanțoșă în față, Esop venea un pic mai în spate, cocoșat de atâtea bagaje.
-Sărut mâna, zic. Eeeee, ce băiat galant nea Marin, cară el bagajele. Bravo!
-Galant pe dreaq! Acu’ mi le luă din mână, mi-a răspuns țâfnoasă tanti Tomița și amândoi au trecut mai departe fără să stea la taclale cu mine.
Cei doi au ajuns în fața blocului lor. Un bloc verde cu trei etaje din cartierul Banu Mărăcine – o zonă tare liniștită și cu multă verdeață. Pe banca din fața blocului, doamna D –Securista (nume de scenă, evident)
-De unde veniți, porumbeilor? a întrebat pe un ton nesuferit Securista.
-Din hală, din piață...
-Aoleu, își pune asta mâinile în cap, să nu vă mai duceți acolo, că miroase șunca a rahat!