Amintiri din tinerețe (2) - banana

Eram student în anul doi. Ca orice student normal din Curtea de Argeș, plecam la București duminica, cu trenul de 16:17.

Cei care plecau cu rata de București erau considerați "simandicoși" - acum îmi dau seama că erau cât se poate de pragmatici pentru că rata ajungea într-o oră și jumătate iar trenul în patru ore si jumătate. În sfârșit - plecam cu trenul la capitală într-o atmosferă extraordinară - toată lumea se cunoștea cu toată lumea, se discuta mult, se glumea mult, se râdea și mai mult. De fiecare dată în Pitești făceam chetă și cumpăram pe grup câte o sticlă de "ceva" - că, deh, era mult până la București. Trenul stătea câteva 'jde  minute bune în Pitești, așa că timp era destul ca să caști gura pe la magazinele de pe lângă gară. Mi-am făcut repede în gând socoteala banilor (apropos, banii erau drămuiți la centimă: atâția pentru chiria la cămin, atâția de mâncare și restul - de drum, la întoarcere - desigur, nu respectam niciodată socoteala inițială) și mi-am dat seama ca îmi pot permite niște mici "aroganțe". Mi-am cumpărat, deci, o banană și o Fanta la jumate. Ieșind din magazin, am decojit banana și am început să mănânc cu poftă. Un puradel aurolac văzându-mă, vine la mine și-mi zice:
- Nene, dă și mie din banană!
- Pleacă, bă, de-aici, i-am zis eu îngroșându-mi vocea, ca să știe amărâtul la cine-i testosteronul...
Nu luasem decât o gură din banana aia dodoloață, când, din neatenție (soarta), îmi cade banana pe jos. Mă uit la ea cum zăcea pe asfalt, înjur în gând și dau să plec mai departe (v-am zis că bani de alta nu mai aveam...). Vine aurolacul în viteză, ia banana de jos și începe să înfulece din ea cu o poftă mai mare decât a mea. Face doua piruete în fața mea, îmi flutură ostentativ banana pe la nas și-mi rânjește muzgurit în față:
- Hî, hî, hî!
...

(D.D.)

Site-ul deArges.ro folosețte cookies pentru o buna funcționare. Continuarea navigării constitue acceptarea acestui lucru. More details…