Amintiri din tinerețe (5) - Supărarea

 Impresiile de elev debutant erau încă puternice – toate mirosurile din școală, absolut  noi pentru mine,  mă impresionau iar combinația lor încă imi dadea fluturași in stomac.

Peste tot mirosea a petrocsin, iar pe lângă toalete mirosul de clor era foarte puternic. Mirosea a... curat de instituție. Dar nu asta vreau sa va povestesc.

Eram în clasa I. Într-o zi, tovarășa învățătoare m-a trimis sa ud buretele cu care ștergeam tabla. Mi s-a părut un mare privilegiu pentru mine. Mi-am zis, în gând, că voi uda buretele mai bine decât oricare dintre colegii mei care-l mai udaseră până atunci... Buuun! Ajuns la toaletă m-am pus pe treabă: l-am spălat de nu s-a văzut și, când din burete nu a mai curs niciun pic de mizerie, am dat să mă Întorc În clasă. În timp ce spălam buretele, un drac de elev de la clasa a III-a a intrat la baie și a început să se joace la apă (era fascinantă joaca la robinetul de la arteziana de la care se bea apă; momentul culminant era când cineva dădea jetul de apă până în tavan.) Chiar în momentul în care ieșeam pe ușă, năzdrăvanul a Îndreptat cu degetul jetul de apă spre mine și m-a făcut ciuciulete din cap până-n picioare. Apocalipsa ar fi fost mai ușoară pentru mine în momentul acela... Plângând cu sughițuri și cu lacrimile Înnodându-mi-se sub barbă m-am întors în clasă. Tovarășa învățătoare a sărit ca arsă când m-a văzut așa.

- Vai! Ce ai pățit?

- M-a stropit Matei, am zis printre sughițuri.

- Cine?!

- Matei de la a III-a C!

In clasă mai era și tovarășa profesoară Nicuț, sora tovarășei învățătoare. Tovarășa Nicuț era profesoară de franceză și cred că absolut toți elevii din școală o vedeau ca pe o zână bună. Totdeauna zâmbea și avea o vorbă bună pentru oricine.

- Drăguțul de tine! Dar ce a avut Matei cu tine? m-a întrebat tovarășa profesoară.

- Nu știu, așa e el – RĂU, am spus eu apăsat și plin de necaz.

- Hai cu mine la el la clasă, să vezi ce-l urechez!

Tovarășa Nicuț m-a luat de mână și am mers împreună la clasa a III-a C. Când am intrat în clasă încă mai suspinam. L-am localizat pe Matei chiar în prima bancă de pe rândul din mijloc.

- El e Matei, am arătat cu degetul înspre vinovat.

Matei s-a ridicat în picioare cu ochii în pământ și a luat poziția ghiocelului. Știa că ce o să urmeze nu o să fie prea plăcut.

- Ești un rău! și-a început pledoaria tovarășa Nicuț. Să-ți fie rușine! Uite ce ai făcut! Ce ai avut cu el?

Matei tăcea vinovat. Eu bravam în sufletul meu. Aproape îmi venea sa bat din palme de bucurie că Matei era certat. Tovarășa profesoară a continuat să-l dojenească:

- Ți-ar plăcea ca tovarășa ta învățătoare să-ți scadă nota la purtare? Să nu mai faci în viața ta așa ceva! N-ai văzut că e mai mic ca tine? Nu te uiți la el cât e de amărât?

În următoarea secundă a picat cerul pe mine. AMĂRÂT???? Asta eram eu? Un AMĂRÂT??? Simțeam că mi se pune din nou un nod în gât. Ca un samurai mi-am îngustat ochii și am strâns din dinți. Lent am întors capul către tovarășa profesoară. După ce aceasta și-a încheiat pledoaria i-am șuierat nervos:

- SĂ ȘTIȚI CA NU SUNT AMĂRÂT!!! ȘTIȚI CE BIROU MARE AM ACASĂ???

...

(D.D.)

 

Site-ul deArges.ro folosețte cookies pentru o buna funcționare. Continuarea navigării constitue acceptarea acestui lucru. More details…