Amintiri din tinerețe (4) - Baba și portocala

Februarie 2000. Ne ardea buza să facem o ieșire la munte, la zăpadă neatinsă. Sesiunea se terminase, timp aveam, chef aveam, așa că nu am stat prea mult pe gânduri și am făcut un plan de bătaie.

Ducu organizează echipamentul și aranjează partea de cazare, eu si Andy mergem să facem ultimele cumpărături. Eu și Andy Otteno - fiul regretatului medic Joseph Andrews Otteno (originar din Kenya), doctorul negru, așa cum îl știu toți cei din Curtea de Argeș.

Perfect! Am mers in piață și ne-am apucat de făcut cumpărături: d-aia, d-aia și d-ailaltă. În timp ce bobinam printre tarabe, de pe una dintre ele cade pe jos o portocală. Mă reped spre ea să o ridic, însă, cu rapiditatea unui luptător ninja, o bătrână gârbovită, încovoiată de spinare prinde portocala înaintea mea. Am murit de ciudă! Bătrâna dă să bage portocala in desaga pe care o căra după ea.

- Ce faci, bre, îmi iei portocala? Dă-mi portocala că e a mea! Nu văzuși că acu-mi căzu? zic eu uitându-mă la biata femeie ca la ultimul hoț nemernic. (Chiar credeam că fac o mare grozăvie....)

- Ia-o, maică! Ia-o dacă e a lu’ tale. Că io și-așa o dădeam la porc! zice bătrâna cu subînțeles, ușor frustrată de situație.

Am luat portocala triumfător. Andy râdea cu gura până la urechi, uimit de gestul meu:

- Nu ești sănătos...

Am plecat către munte. Mergeam in Piatra Craiului la o sesiune de drumeții prin zăpada și la una de dat cu “ciolofanu’” (știam noi un loc). Pe drum, după ce tocmai trecusem de Domnești, mă apucă remușcările – asta după ce și Andy mi-a bătut obrazul:

- Bă, poate că biata femeie ar fi mâncat și ea o portocală. Câte portocale crezi că a mâncat la viața ei?

- Să știi că ai dreptate! Ce nemernic am fost! Și ne bufnește râsul amintindu-ne cât de rapidă a fost baba când a prins portocala.

Nici nu am terminat bine hohotele de râs, că pe drum – pe partea noastră de mers – venea o babă mai bătrână decât cea din piață, mai cocoșată și mai gârbovită.

- Oprește, zic. Oprește și hai sa-i dăm ei portocala!

Andy pune frână bruscă! Dau să cobor, dar mă răzgândesc. Mă uit la Andy și la pielea lui creolă, mă bufnește râsul și-i zic:

- Du-te și dă-i-o tu!

Andy pricepe ce vreau, ia portocala, coboară din mașină și aleargă către babă care între timp se îndepărtase de noi, mergând agale către Domnești.

-Mamaieeee, stai bre așa! Hei! Mamaieeeee...!

Baba se întoarce greoi și, punându-și mâna streașină la ochi, se uită către Andy care se apropia în fugă de ea. Ochii i se făcură mari. Vedea un negru de 1,90 m venind în goană spre ea. Când Andy ajunse in fața ei, aproape că se îndreptase de spinare...

- Ia, mamaie, portocala asta!

Baba ezită.

- Ia-o, bre, ia-o și zi BOGDAPROSTE!

Cu barba tremurândă, după ce a înghițind de două ori cu noduri, bătrâna a întins prudent mâna după portocală.

- BOGDAPROSTE, maică!

-Să fii sănătoasă, mamaie! zise Andy și dădu să se întoarcă la mașină.

Femeia stătu o clipă în loc, vru să plece dar se răzgândi. Cu glas tremurând strigă temătoare după Andy:

-Auzi, maică, da’ să nu cumva să fie otrăvită și să mor!

...

(D.D)

Site-ul deArges.ro folosețte cookies pentru o buna funcționare. Continuarea navigării constitue acceptarea acestui lucru. More details…