Amintiri din tinerețe (1) - perele

Aveam fix 20 de ani. Și o mulțime de amici cu care făceam fel de fel de drăcovenii (cuminți).

Țin minte și acum o plimbare pe care am făcut-o pe dealurile din împrejurimi în toamna lui '96. Era o toamna superbă, iar noi - un grup minunat: je, Goangă, Valiciu, Șarpe, Alina, Delia, Aurora, Iustina. Am ajuns cu plimbarea noastră pana hăt-departe. Într-o poiana larga, am dat peste un păr pe jumătate uscat. Pe jumătatea neuscată era încărcat cu pere. Am salivat sincron cu toții, doi dintre noi (Alina și Goangă) s-au urcat instantaneu în păr și s-au pus pe cules. Așa, câteva pere de poftă... Liniștea pustietății în care ne aflam a fost spartă de niște răgete inumane, tarzanice, satanice:
-Băăăăă, nenorociților, huooooo, furaț per'lii oamen'lor!!! Fir-ați ai hăluia, etc, etc, etc.
O cotoroanță de baba apăruse din pământ din iarbă verde la vreo 100 de metri de locul unde eram cu toții, sub părul cu pricina. Și venea, măre, baba cu o joarda în mână, amenințând și blestemând, urlând în gura mare că-l cheamă pe Stelică - gineri-su - care a făcut pușcărie, să ne bată și să ne rupă pe genunchi. Goangă și Alina au coborât fulgerător din păr, cu o poala de pere culese. Baba a ajuns lângă noi suduind si blestemând:
-Așa vă învață mă-ta și tac-to, să furaț...?
Cu toții tăceam, înghițind în sec a vinovăție. Alina și-a luat inima în dinți:
-Uitați, luați dumneavoastră perele. Doar pe ăstea le-am cules...
Baba se uită la pere, șovăie vreo două - trei secunde și răspunde ținându-și simandicoasă nasul pe sus:
- Nuu, mămică, io nu mânc, că e 'necăcioase! Mâncă-le tălică...

(D.D)

Site-ul deArges.ro folosețte cookies pentru o buna funcționare. Continuarea navigării constitue acceptarea acestui lucru. More details…