Amintiri cu...autobuze

Hai sa ne reamintim cate ceva! Ne-am obisnuit ca in week-end sa facem cale intoarsa spre trecutul cel putin interesant al urbei noastre. Daca in urma cu o saptamana mergeam impreuna la cinematograf, astazi va propunem o plimbare cu... autobuzul!

Desi de multa vreme pe strazile municipiului nostru nu mai circula autobuze care sa asigure transportul in comun, nu putini sunt cei care inca isi mai aduc aminte ca, odinioara, prezenta acestor uriasi motorizati era cat se poate de obisnuita in Curtea de Arges. Si era si normal sa fie asa, de vreme ce orasul era puternic industrializat (si nu exageram deloc cu aceasta afirmatie). In partea de nord a orasulu era Intreprinderea Forestiera (IF) si IPEE Electroarges. Spre Valea Iasului aveam Metalurgia, CLF-ul, fabrica de caramida, in sud era Fabrica de Confectii (Confarg sau 6 Martie) iar spre sud-vest erau Portelanul (ARPO), IF2, Bioproteinele si Rezervele Statului. Cu atatea obiective industriale existenta unei retele de transport in comun bine pusa la punct era cat se poate de necesara. Poate ca va mai aduceti aminte aglomeratia care se crea atunci cand se schimbau turele la marile intreprinderi din oras. Mi-aduc si acum aminte expresia „A iesit Portelanul...!” . Cand cineva rostea aceste cuvinte, aproape imediat vedeai un autobuz plin pana la refuz cu muncitori de la defuncta intreprindere. De multe ori autobuzele erau pline ochi, usile nu se mai puteau inchide, iar unii calatori mergeau efectiv pe scara autobuzului (vezi foto), tinandu-se fie de colegul de drum, fie de acea bara soioasa din aluminiu care se afla la urcare. Soferii isi faceau datoria si urmau algoritmul intocmai – opreau in statie si deschideau usile autobuzului. Multimea entropica se napustea inauntru, fiecare in cautarea unui loc cat mai bun. Autobuzul se umplea destul de repede. Ghinionistii prindeau, asa cum am spus, un loc pe scara. Dupa ce urca toata lumea, soferul actiona butoanele ca sa inchida usile. Se auzea pâsâitul inchizatoarelor: Psssss! Psssss! Pssss! Aproape de fiecare data din aglomeratie razbatea cate un urlet de durere: PICIORUUUUU’!! PICIOOOOOORUUU’! Dupa care soferul, resemnat, mai actiona o data butoanele pentru a deschide usile si pornea in cursa. Am admirat intotdeauna taxatoarele care, oricat de aglomerat era autobuzul, tot reuseau sa-si faca loc printre calatori si sa verifice pe toata lumea de bilet sau abonament.
Nu cred ca are rost sa va descriu mirosurile care se dezvoltau in aceste ecosisteme spontane. Vara cel putin… dar mai bine ma abtin!
Existau in orasul nostru mai multe rute ale autobuzelor. Cea mai lunga era Cerbureni – Zigoneni. Urmau: Valea Iasului – Noaptes, Valea Iasului – Capu Dealului, Electro – Confectii, Electro – Sipot (care la intoarcere dadea si pe la gara) si, bineinteles, celebrul “SE RETRAGE LA GARAJ” – denumit pe scurt “SE RETRAGE…”. Va mai aduceti aminte ca rutele autobuzelor respective erau trecute pe o tablita metalica pusa in parbriz?
Ok. Am vorbit de transportul in comun din Curtea de Arges. Mai existau atunci si traseele preurbane (cele care asigurau transpoortul in localitatile invecinate) asigurate de autobuzele care plecau de la autogara. Pe vreme aceea se spunea ca “pleci cu rata” sau “cu IRTA”. “Nu e autobuz, băă, e IRTA!” – spuneau dezamagiti cei care asteptau in statie autobuzul pentru deplasare locala. Existau si niste glume, odinioara, legate de unele autobuze de pe liniile preurbane. Sunt sigur ca nu ati uitat celebrul “Nu e rosu, nu ma sui, nu e VALEA DANULUI…” sau “Nu e galben, nu ma urc, nu merge la ‘TĂLĂTRUC’...” (sper sa nu se supere nimeni).
Imi pare rau ca nu am fotografii cu aceste autobuze din Curtea de Arges. Am gasit pe net unele cu aceleasi modele care au circulat si aici. Sper ca v-a placut scurta noastra aducere aminte. Daca aveti completari, va rog sa adugati un comentariu! Week-end frumos!

Site-ul deArges.ro folosețte cookies pentru o buna funcționare. Continuarea navigării constitue acceptarea acestui lucru. More details…